PASSO DELLO STELVIO prima parte - motivație și călătorie

O SINGURĂ AVENTURĂ NU ESTE DE-AJUNS

După urcarea reușită la Sveti Jure în Croația a început să mă bântuie dorința să descopăr în continuare locuri care se numără printre top trasee de ciclism din lume.  În calitate de mare iubitor și fan al ciclismului rutier, aștept cu nerăbdare celebrele curse clasice de primăvară în fiecare an și apoi sosirea legendarului Grand Tour pe ecranele televizoarelor. Pe lângă faptul că urmărește direct cursa, spectatorul poate cunoaște arhitectura, monumentele istorice sau culturale, dar și frumusețea naturii din aceste țări, care pot servi și ca „sursă de idei” pentru o vacanță.

Îmi amintesc de Giro d´Italia din 2017, unde s-a dus lupta pentru tricoul roz Maglia rosa în principal între cicliștii Dumoulin, Quintan și Nibali. Etapa regală  cea mai grea, îi aștepta pe 23 mai, unde trebuia să parcurgă 227 km cu o urcare de 5400 de metri altitudine. A fost o urcare pe Stelvio din partea elvețiană, care a apărut la Giro în program pentru prima dată în istorie, și anume  la aniversarea a 100 de ani de la înființarea turului.

Cel mai memorabil moment care se regăsește în fiecare fragment din această etapă este  situatia,  când liderul general Tom Dumoulin se oprește înainte de începerea urcării la Umbrail pass din cauza problemelor de stomac și trebuie să meargă la toaletă. Urcarea acestei treceri montane a fost o experiență cu adevărat grozavă din poziția unui spectator. A fost o etapă dificilă pentru cicliști, deoarece urcarea nu a scăzut sub 8% și se vedea pe fețele lor că fiecare metru doare literalmente. După cursă, am fost fascinat de această etapă regală și mai ales de trecerea montană Passo dello Stelvio.

ALINIAȚI LA ACEEȘI UNDĂ

Datorită ciclismului, pe lângă experiențe extraordinare, am întâlnit o mulțime de oameni și am legat multe prietenii. Într-o zi când am fost în cursă cu prietenul meu Feri, i-am povestit despre urcarea mea la Sveti Jur și  i-a spus despre dorința mea de a  merge înainte și că vreau să experimentez legendarul Stelvio. Feri a fost încântat de ideea mea și fiindcă obișnuia să lucreze sezonier în apropiatul Silandro Schlanders, cunoștea bine drumul. S-a alăturat echipei mele de aventură, care până atunci era formată dintr-un singur membru. 

La următoarea cursă, i-am prezentat ideea și prietenului nostru Dan. Și el a dat dovadă de mult entuziasm. La următoarea întâlnire, am discutat problemele organizatorice. A trebuit să găsim cazare, transport, dar și să ne punem de acord asupra itinerariului în sine. Cu căutarea și rezervarea ulterioară a cazării nu a fost o problemă, pensiunea Martello într-un mediu frumos a fost perfectă pentru noi.

Scopul curselor noastre a început să fie antrenamentul picioarele și setarea minții la încărcătura din dealuri. Am antrenat în timpul liber după muncă, în special în zona montană nu departe de unde locuim. Ca parte a pregătirii, am urmărit evenimentele din Martello și Stelvio în fiecare zi prin intermediul camerelor web online și ne-am interesat de prognozele meteo. Destinația călătoriei noastre a fost acoperită cu un strat bogat de zăpadă iar condițiile meteorologice erau mai potrivite pentru sporturile de iarnă. Cu toate acestea, dorința de a călca pe Stelvio era tot mai puternică.

Înainte de a pleca în Italia, ne-am verificat bicicletele și ne-am împachetat bagajele. Știam că, în dealuri vom avea nevoie de îmbrăcăminte pentru ciclism, care se adaptează perfect la diferite condiții meteorologice. Baza a fost lenjeria termică funcțională, ceea ce încălzește perfect sportivul într-o vreme care amintește de lunile de iarnă și primăvară. Tricourile trebuiau să aibă proprietăți cu termoreglare bună iar vestele și jachetele să fie rezistente la vânt și apă. Echipamentele mici sunt la fel de importante. Să uităm de șosete, mănuși, eșarfe pentru cap  sau încălzitoare pentru mâini sau picioare ar fi o greșeală. La coborâre, fiecare ciclist apreciază orice  accesoriu,  care îl încălzește.

SOSIREA ÎN ITALIA

În ziua plecării, ne-am încărcat toate bagajele și bicicletele în mașină și am putut începe. După câteva ore am plecat din Slovacia și am trecut în Austria, după care am reușit să respirăm și puțin aer german și apoi ne-a salutat Italia. Din cauza drumului în lucru trecerea montană a fost închisă și așa am fost deviați pe alt drum care a fost o ocolire prin Elveția. La graniță, am fost deja opriți de angajații vamali din Elveția, care s-au interesat de motivul și cauza trecerii pe teritoriul lor. Au fost necesare aproximativ 20 de minute pentru a ne examina documentele. Până în prezent, habar nu avem ce nu le-a plăcut.

După controlul la frontieră, ne-am întors în Italia după câțiva kilometri de ocolire în Elveția. Ne-am mișcat de la graniță în provincia autonomă Bolzano și ne-am cazat în Ganda di Martello. Pensiunea era de fapt foarte drăguță și împrejurimile bogate în priveliști frumoase la dealuri și păduri.

La fel cum în trecut luptătorii se pregăteau pentru bătălie, și noi am reevaluat tactica de luptă după examinarea camerelor online. În părțile finale ale urcării pe Stelvio încă se mai ținea zăpada și, prin urmare, trecerea prin Trafoi a fost închisă. Decizia noastră a fost următoarea: vom ajunge la Stelvio, dar din partea elvețiană – din Santa Maria pe Umbrail pass.
Da, vom parcurge exact aceeași secțiune a drumului către Stelvio, pe care au parcurs-o „profesioniștii” la Giro d'Italia în 2017. Ziua de pregătire s-a terminat pentru noi, eram pregătiți pentru una dintre cele mai mari experiențe. Voi scrie mai detaliat despre marea noastră zi „Stelvio” în partea următoare a articolului.

CONCLUZIE

Poate că sună amuzant, dar pot mulțumi cu adevărat mai întâi difuzării TV de la Giro d'Italia din 2017, când am văzut prima dată urcarea la iconicul Passo Della Stelvio. În al doilea rând, le pot mulțumi băieților pentru că s-au aliniat la aceeași undă cu mine și au decis să mergem împreună într-o aventură și experiență în Italia. Acesta este doar sfârșitul acestui blog, cea mai mare experiență vă așteaptă în articolul următor.