SVETI JURE ȘI MAREA DIN CROAȚIA CA PE PALMĂ

OFERTE ATRACTIVE

După primii kilometri de primăvară, ciclistul începe să se gândească la etapele sale de vară, care conduc de obicei pe trasee din apropiere prin țară, dar și într-o țară, pe care nu a explorat-o încă. Companiile care organizează tabere de pregătire în străinătate atrag sportivii cu ofertele lor de a explora traseele de ciclism, de ex. în Croația, Spania sau Italia. O astfel de tabără de antrenament oferă un bogat program de ciclism pentru cicliști cu diferite necesități de antrenament în clime mai calde. Care pasionat de ciclism nu ar fi interesat de o astfel de ofertă?

Eu însumi recunosc că oferta m-a atras. Mai exact, Croația și traseele sale de ciclism din jurul Makarska Riviera. Diverse oferte și articole au menționat partea de sus Sveti Jure 1762 m altitudine., parte a Parcului Național Biokovo. Părea foarte interesant în fotografii sau din diverse forumuri. Ciclistul poate alege să ajungă la vârf literalmente de la nivelul mării sau din parcarea de la intrare, care este urmată de 23 km de urcare cu înclinație procentuală diferită. Dealuri bogate în serpentine iar în spate vedere spre frumoasa mare  Adriatică. Am vrut să mă bucur de vacanță cu toată familia, așa că am planificat-o în partea centrală sau de sud a Croației, astfel încât să pot experimenta acest monument de pe coasta mării pe propria piele.

GREU PE TERENUL DE ANTRENAMENT, UȘOR PE CÂMPUL DE LUPTĂ

Prefer o vacanță activă, așa că am găsit orașul Rogoznica, în care există zone liniștite
pentru relaxare, dar și oportunități turistice bogate pentru explorare. Programul vacanței noastre a fost să ne scăldăm în mare și să prindem vitamina D pe plajele însorite, dar și excursii prin orașele sau insulele din jur. Bineînțeles, am fost gata să explorez țara și cu bicicleta. Știam că mă așteaptă temperaturi ridicate, așa că voi avea nevoie de suficiente lichide sau alimente, dar și de îmbrăcăminte respirabilă pentru ciclism cu termoreglare bună.

Pregătirea pentru vacanța în Croația nu a însemnat pentru mine doar ambalarea unui costum de baie și a produselor pentru protecție solară, ci și un antrenament treptat pe dealuri, care să îmi pregătească picioarele pentru o urcare mai lungă la Sveti Jur. În Rogoznica am avut și o serie de trasee pe care am ajuns să le cunosc în fiecare zi noi zone ale acestei țări.  O parte importantă a echipamentului au fost și camrele de rezervă pentru roți în caz de defecte, deoarece știam din propria experiență că, de-a lungul drumurilor se găsesc adesea spini mici sau altele asemenea, ceea ce poate provoca cu ușurință o oprire de urgență.

ÎNCEPUTUL PLIN DE PUTERE

Având în vedere că, de la Rogoznica până la Makarska Riviera aveam cam două ore de mers cu mașina,  am pornit  dimineața devreme. Am vrut să finalizez etapa dimineața pentru a evita „căldurile toride” de la prânz. Am fost decis să ajung la ținta mea Sveti Jure, încă de la poarta de intrare. Am parcat mașina la intrarea în parcul național Biokovo, am plătit o taxă de intrare de 25 de kuna și am început să urc.

În primii kilometri m-am bucurat de un drum asfaltat bun iar senzația de temperatură mai mare a fost parțial eliminată de umbrele pădurii de pini. Știam că urcarea va fi gradată cu fiecare serpentină, așa că am încercat să împart puterile ca să nu le ard chiar în primii kilometri. Într-adevăr, după primii câțiva kilometri, s-a dezvăluit primul peisaj al frumoasei mări. În acel moment, omul nu știe dacă să captureze aceste imagini doar cu ochii sau să le stocheze în arhiva camerei sau, mai bine să nu se oprească, pentru a nu ieși din ritm.

ORICE TE POATE SURPRINDE PE DRUM

După serpentinele introductive, m-am apropiat de o luncă unde un bărbat mai în vârstă creștea cai. Când aceste animale maiestuoase m-au observat, au fugit spre mine. După ce am aflat că nu există nici un gard între cai și mine, m-a apucat panica. Când eram la vreo 2 metri distanță, caii și-au schimbat direcția și au galopat spre un deal din apropiere. Frecvența cardiacă mi-a crescut cu încă 10 bpm fără efort fizic suplimentar și picioarele mi-au amorțit complet. Am respirat adânc, am râs un pic și am continuat drumul.

La altitudini mai mari nu am mai întâlnit păduri, ci doar pietre și iarbă arsă de soare. Odată cu creșterea temperaturii, am simțit că încep să mă prăjesc încet în propriul suc. Cu siguranță cunoașteți sentimentul când începe să vi se formeze sare pe corp. A fost necesar să urmez strict regimul de băut pentru a preveni deshidratarea sau arsurile solare. Aveam o mulțime de lichide cu mine, dar mi-am dat seama că va trebui să completez apă pe parcurs. M-au salvat magazinele mici, care au fost distribuite uniform de-a lungul traseului.

OBIECTIVUL ÎN VIZOR

Cu kilometri și metri de altitudine în creștere a început să se arate pe scenă și ținta mea - emițătorul de pe Sveti Jure. Când un ciclist își vede ținta drumului, aceasta îl motivează să apese și mai mult în pedale. Pe traseu, am fost surprins că în unele secțiuni de drum erau destul de înguste, dar motocicliștii, mașinile sau autobuzele nu au avut nicio problemă cu asta. Mi-a plăcut toleranța conducătorilor auto, care fie stăteau pe locurile marcate pentru oprire de la marginea drumului și îi lăsau pe cicliști să treacă sau treceau cu grijă pe lângă aceștia, fără niciun semn de furie sau fără să trâmbițeze.

 

Până la final mi-au mai rămas ultimii 4 km, așa că am făcut ultimele fotografii sub vârf. Atunci m-a salutat un ciclist și am cunoscut după salut că este vorba de un ciclist din Cehia, un „frate” ceh. Am stat puțin de vorbă cu el și am continuat împreună până la vârf. Mi s-a lăudat că aceasta este cea de-a unsprezecea urcare pe acest vârf din viața lui. În această secțiune finală, cursa s-a desfășurat foarte repede, pentru că, fiind cufundat în discuție nu eram conștient de altitudinea finală.

Am ajuns la linia de sosire. Am ajuns în vârful Sv. Jure. Sentimentul de fericire din etapa de alpinism cucerită a fost înlocuit de o priveliște uluitoare asupra mării și a naturii înconjurătoare a Croației, pe care, ca și cum aș fi ținut-o în palmă. În vârf erau mulți turiști, printre care am auzit și slovaci de-ai noștri. Când întâlnim turiști dintr-un anumit oraș din țara noastră într-un loc la aproximativ 1.100 km distanță de țară, ne dăm seama că lumea este cu adevărat mică.

Coborârea a durat, în comparație cu ascensiunea mai puțin de o jumătate de oră. Trebuie să fii atent la coborâre la suprafețe de asfalt neuniforme, la o serie de cicliști colegi, dar și la autovehiculele care vin din față. La final, am mai încercat calitatea drumurilor de-a lungul plajelor de pe Makarska Riviera și am luat prânzul cu o bere bine meritată la un bar cu vedere la mare. Am simțit bucurie și recunoștință în ciuda epuizării din cauza căldurii dogorâtoare. Atunci mi-am dat seama că alegerea unui set de ciclism ușor și respirabil a fost o idee foarte bună.

SUGESTIE LA FINAL

După această experiență personală, le pot da cicliștilor un sfat simplu: dacă ai visele tale de ciclism, nu ezita, urcă-te pe bicicletă și du-te să ți le îndeplinești. Pregătirea poate fi uneori dificilă, mai ales din punct de vedere fizic, dar rezultatul și sentimentul de împlinire a visului merită.