.png)
Primăvara am decis să fac ceva ce purtam în gând încă din toamnă: să plec cu bicicleta din Bratislava până în Italia – singur, cu cortul și cu Giza (câinele nostru) în remorcă. Traseul a trecut prin Austria, Italia, Slovenia și din nou Italia până la Trieste. Opt zile, sute de kilometri, provocări, liniște, peisaje și un sentiment de libertate personală.
Traseul pe scurt
Bratislava – Donnerskirchen – Gloggnitz – Knittelfeld – Klagenfurt – Villach – Bovec – Cividale del Friuli – Trieste
Distanță: cca 600 km
Durată: 8 zile
Echipament: bicicletă, cort, remorcă pentru câine
Călătoria cu câinele
Câinele a stat tot timpul în remorca prinsă de bicicletă. Pe unele porțiuni mi se părea că e un pasager de clasa întâi – în altele îl înjuram în gând când împingeam bicicleta pe urcări. Pauzele dese au fost obligatorii, pentru apă și pentru ca el să se mai dezmorțească puțin. Dar adevărul este că a fost cel mai bun partener de drum :)
Zi după zi
Ziua 1 – Bratislava → Donnerskirchen
Am pornit din Bratislava plin de așteptări și cu mult respect față de drum. În fața mea – soare splendid, în spate – nori de parcă venea sfârșitul lumii. Dar totul a ieșit bine și, prin Gattendorf și pe lângă lacul Neusiedl, am ajuns la campingul din Donnerskirchen, unde aveam planificată prima noapte. Primele kilometri au fost pentru a mă obișnui – cu remorca din spate și cu greutatea bagajului. Totul a mers ca uns și m-am bucurat enorm că, în sfârșit, visul devenea realitate. Podgorii superbe, crame la fiecare pas. Pură euforie. Seara am montat cortul și am savurat liniștea.
Ziua 2 – Donnerskirchen → Gloggnitz
Austria e un paradis pentru cicliști. Drumuri liniștite, piste impecabile, sate de poveste. Din nou – superb. Dar au venit și momentele grele, cu urcări și coborâri continue ... ca un rollercoaster. Deja aveam destul, dar să mă întorc sau să renunț nu era o opțiune. A doua noapte am înnoptat în Gloggnitz. Am ajuns complet epuizat, dar fericit că am reușit. Seara mi-am dat seama că e una să planifici și alta să trăiești :) M-am supraestimat. Greutatea bicicletei, bagajului și a remorcii cu câinele era de aprox. 47 kg și chiar și o urcare mică devenea o provocare. Ce fac mai departe – am lăsat pe dimineață.
Ziua 3 – Donnerskirchen → Knittelfeld
Dimineața m-am trezit fix așa cum nu voiam – rupt de oboseală. Pentru ziua asta aveam planificați 85 km și trecerea prin stațiunea de schi Semmering. În momentul ăla, părea imposibil. Am luat o pauză de la bicicletă și, ca să respect planul de 8 zile, am ales trenul. Am ajuns la Knittelfeld. Pe drum spre cazare am trecut pe la un supermarket și am completat proviziile. Apoi doar odihnă și replanificarea completă a traseului.
Ziua 4 – Knittelfeld → Klagenfurt → Villach
Zi nouă, eu nou :) Ziua asta a fost jumătate-jumătate. Din Knittelfeld până la Klagenfurt am luat tot trenul, pentru că traseul era din nou ca un rollercoaster și nu voiam să mă epuizez ca în ziua a doua. Decizie bună. Am coborât la Klagenfurt și m-a întâmpinat minunatul Wörthersee. Am pedalat de-a lungul întregului lac. Piste perfecte, peisaje superbe, locuri de relaxare, pontoane. La un ponton m-am oprit, am scos arzătorul cu gaz și cafetiera ... nicăieri nu am băut cafeaua mai bine. TOP. Lacul e cunoscut și pentru întâlnirile tradiționale de VW tuning – și fix peste unul am dat. Peste tot doar VW custom. Super. După-amiaza am ajuns la campingul de lângă Villach. Am montat cortul și am stat la povești cu un cuplu de nemți care mergeau pe celebra rută ciclistică Alpe Adria (pe care vreau să o fac și eu la anul :) ) ... noapte bună!
Ziua 5 – Villach → Bovec
Dimineața – fresh. Stau lângă cort cu cafeaua și mă gândesc ce mă așteaptă. Cea mai grea zi. Cea mai mare urcare, cea mai abruptă coborâre. Pe scurt – nebunie. Am pornit cu gândul că pot merge până la limită, pentru că la Bovec plănuisem o zi de pauză. Din nou piste superbe, peisaje, natură. Ies din Austria și trec granița în Italia – WOW. Doar superlative. Pur și simplu splendid. Pe lângă un râu am ajuns la lacul Rio Lago. Aici începe urcarea de coșmar. Ultimii 5 km a trebuit să împing bicicleta, dar am ajuns sus și apoi altă graniță – Italia–Slovenia – WOW. Coborâre... ce să zic... mi-au ars frânele :))) Sunt la Bovec și îmi montez cortul lângă niște motocicliști cehi. A fost cea mai grea zi, dar și cea mai frumoasă. Și pentru că într-o singură zi am fost în trei țări.
Ziua 6 – Bovec
Azi rămân la Bovec. Odihnă, cafea, un restaurant bun. Doar relaxare. Și dacă ajungi la Bovec și nu vezi râul Soča, parcă nici nu ai fost acolo.
Ziua 7 – Bovec → Cividale del Friuli
Îmi iau rămas bun de la Bovec și pornesc mai departe. Coborâre ușoară tot drumul, trec din nou granița și sunt iarăși în Italia. Porțiunea asta nu a fost nimic ieșit din comun, în afară de peisajele superbe, la care deja mă obișnuisem :) Dar când am ajuns în Cividale del Friuli mi-a picat fața. Un orășel italian superb, în care intri în centrul istoric trecând un pod imens peste râul turcoaz Natisone. Brutal. Campingul e aproape, așa că stau puțin pe o bancă și doar privesc, uluit de atâta frumusețe. În drum spre camping mai opresc la magazin pentru ultimele provizii. Sunt în camping ... singur, pustiu :)
Ziua 8 – Cividale del Friuli → Trieste
Ultima zi. Tristețe că se termină, dar și bucurie că reușesc. Îmi iau rămas bun de la acest oraș superb și merg mai departe. După vreo 60 km văd marea ... YESSS ... după câțiva km coborâre spre oraș, străzi pavate cu piatră, monumente, port. Obosit, dar fericit. AM REUȘIT!
Evaluarea echipamentului după 8 zile
Nu știu dacă aș schimba ceva, chiar dacă greutatea a fost mare. Nu mi-a lipsit nimic. Nu am avut nicio problemă. Nu simt că aș fi avut ceva în plus – poate doar pantalonii de ciclism. Am avut trei perechi, dar cel mai confortabil m-am simțit în Novel Pro de la Holokolo – mi-ar fi ajuns doar aceia. Pentru mine a fost esențial să am pantaloni comozi, pentru că am stat aproape toată ziua în șa. Exact asta mi-au oferit – nici nu i-am simțit pe mine. Bazon comod și material ca o a doua piele. Chiar și după tură arată ca noi.
8 zile, sute de kilometri, sute de amintiri. O aventură pe care nu o voi uita niciodată – datorită câinelui loial, echipamentului de calitate și propriei decizii de a pleca.
Dacă te gândești la o rută asemănătoare – nu te teme. Urcă pe bicicletă, ia un cort, echipament minimalist... și poate și o pereche de pantaloni Holokolo. Lumea te așteaptă :)
